"Cand un ofiter de politie moare la datorie, este un vultur. Cei pe care-i lasa in urma sunt ingeri."
Episodul 3 din Prison Break a ridicat putin stacheta. A fost primul episod din acest nou sezon despre care putem spune ca este peste medie, este primul episod pentru care putem lauda producatorii, dar nu prea mult, deoarece riscam sa li se urce la cap. Este cu siguranta un episod despre care se poate discuta foarte mult, pot curge rauri de cerneala si se pot risipi mii de cuvinte. Eagles and Angels insa, episodul ce a preluat stafeta, nu intra in aceasta categorie. Este un episod sec, un episod cu putine intamplari, un episod care nu poate fi laudat pentru punctele sale forte, dar care nici nu poate fi criticat pentru punctele sale slabe. Este mediocru din multe puncte de vedere, cu mici oscilatii, in directia buna, sau in directia gresita.
Daca ar trebui sa gasesc cateva cuvinte pentru a descrie noul sezon din Prison Break, as folosi trei cuvinte cu semnificatie aproximativ egala: inconstant, schimbator, instabil. Cred ca daca producatorii ar sta putin sa analizeze punctele bune si punctele proaste ale unui episod, le-ar pastra pe cele bune, si ar lucra putin la cele proaste, ar putea sa faca o treaba buna cu acest serial. Insa am impresia ca departamentele se saboteaza reciproc, sau cel putin isi dau in cap unele altora. Pentru ca nu pot sa inteleg de ce unele aspecte care m-au impresionat episodul trecut acum sunt aproape inexistente, si aspectele care m-au enervat, din nou, sunt date disparute. E practic schimbator, inconstant, aproape la toate capitolele. In unele zone castiga teren, in altele pierde. Insa niciodata in aceeasi loc. Seamana cu doua persoane care joaca razboi, acel joc rudimentar si pueril: ba castiga unul, ba castiga altul, si pare ca jocul poate tine pentru totdeauna in acest fel, fara ca una dintre parti sa castige. Fara sa se ajunga la una dintre cele doua desfasurari posibile, in cazul nostru, un esec lamentabil, sau un succes rasunator.
A vazut cineva The Pirates of Dark Water? Vreau sa sacrific cateva randuri pentru a scrie despre acest serial, deoarece asemanarile dintre el si Prison Break mi se par uimitoare. The Pirates of Dark Water este un serial de animatie produs in anii 91-92, ce avea in centrul actiunii un tanar pe nume Ren, impovarat cu misiunea de a opri apa neagra. Impreuna cu un pirat, o vrajitoare si o maimuta-pasare, Ren trebuie sa adune 13 cristale, cristale care reunite pot distruge apa neagra, un fel de monstru ce inghitea orice atingea si devenea din ce in ce mai mare si mai puternic, acaparand din ce in ce mai multe niveluri ale planetei. Bineinteles, Ren era singurul care putea opri acest monstru, asa cum eroii nostri, si nu FBI-ul, CIA-ul, trupele antitero, sunt singurii capabili sa distruga Compania. Compania, adica acest monstru care se infiltreaza in orice nivel al societatii, si acapareaza zone din ce in ce mai intinse, castigand din ce in ce mai multa putere si influenta. Restul asemanarilor nu trebuie sa le mai spun, nu? Din pacate, desi era exceptional si extrem de apreciat, The Pirates of Dark Water a fost amanat dupa 21 de episoade, intrucat producatorii au considerat costurile prea mari, pentru un serial de animatie. Lucru care nu se poate spune si despre Prison Break, care era si el exceptional dupa 22 de episoade, dar a continuat, si a continuat, si a continuat, incepand sa tinda spre banal, plictisitor si penibil.
Asta e povestea in sezonul 4, si episodul cu acelasi numar nu putea decat sa inceapa cu poze pe panouri, browsere deschise, pixuri si foi, si multe idei exprimate cu pricepere sau stangacie de membrii echipei, in incercarea lor de a gasi urmatorul card si a ucide acel "monstru", Compania.
Asta nu inainte de a ne reintalni cu Michael si Sara, care poarta din nou o discutie plictisitoare. Nu stiu de ce, dar aceasta relatie pur si simplu nu merge. Nu merge pentru ei, dar nu merge nici pentru noi. Pe parcursul primelor trei episoade cei doi mi s-au parut ca se comporta asemenea unui fost cuplu, acum divortat, care nu mai are nimic in comun, dar este obligat sa comunice datorita copilului care a aparut ca rod al dragostei din cei doi. Nimic altceva decat replici fortate si deloc convingatoare. Pentru Michael si Sara insa, nu exista acest "produs colateral", ceea ce ingreuneaza si mai mult justificarea discutiilor dintre cei doi. Oara unde a disparut acea pasiune din sezonul 2? Unde este acea Sara fermecatoare, carismatica, feminina, din sezonul 1? Unde este acel dor groaznic pe care Michael i l-a purtat ei cat timp a fost inchis in Sona, crezand ca e moarta? Nu mai exista nimic, replicile sunt banale, sacaitoare. Si acum aud in minte acel "intr-o zi", care imi tot este repetat de la inceputul sezonului. Spuneam ca-n primele trei episoade cei doi se comporta asemenea unui cuplu divortat .... ei bine, in acest episod relatia dintre cei doi parca a mai evoluat, dar nu mai mult decat poate evolua relatia intre doi copii de 14 ani, care se simt stanjeniti unul de altul. Pur si simplu nu pot sa cred ca aceasta este o relatie intre doi adulti, trecuti prin multe in viata.
Daca Sarah Wayne Callies (Sara Tancredi) nu ne mai da nicio emotie, nu acelasi lucru se poate spune despre urmatorul personaj care se arata in debutul episodului. Desi genial in interpretare si diabolic in film, as vrea ca scenaristii sa-i ofere lui Robert Knepper / T-Bag ocazia sa fie si credibil. Cred ca nu reprezinta pentru nimeni o surpriza faptul ca T-Bag a fost tarat prin sezonul 2, a fost tarat prin sezonul 3, si este, iarasi, tarat prin sezonul 4. Acest personaj a incalcat orice regula a bunului simt cand vine vorba de scenariu, a reusit sa transforme orice probabilitate in 1, si a reusit sa distruga orice logica legata de coincidente (sau si-a creat o logica proprie, aceea a coincidentelor interminabile). In fiecare sfarsit de sezon, T-Bag este neajutorat si se pierde de restul grupului. Face un truc magic, pune mana pe un obiect de maxima importanta, este purtat de bataia vantului exact acolo unde trebuie, isi foloseste inteligenta fantastica (pe care, sincer, o persoana cu situatia lui genetica nu are cum sa o detina) si ajunge sa fie cu un pas in fata tuturor. Foarte greu de digerat. Este clar ca T-Bag este un personaj de care scenaristii trebuiau sa se descotoroseasca de mult timp.
Pe de alta parte, insa, cum te poti descotorosi de un actor precum Robert Knepper? Un actor care da atata culoare serialului, care isi joaca rolul atat de bine? Indiferent ca a fost detinut, criminal cu sange rece, agent de vanzari, romantic (a incercat si lucrul asta), Robert Knepper si-a jucat magistral rolul. Numai daca ne uitam la acest episod putem observa o antiteza superba creata intre personajul care se uita hazardat in oglinda si-si "repeta" noua identitate, si personajul care intra in sediul companiei GATE, si pe care il putem numi, pe buna dreptate, Cole Pfeiffer. Intre cele doua versiuni ale lui T-Bag este diferenta de la cer la pamant, cel din urma fiind un tip carismatic, manierat, atragator (judecand dupa reactia domnisoarei), un adevarat gentleman. In concluzie, nu spun ca T-Bag ar trebui scos din serial, deoarece ar fi o pierdere prea mare. Insa scenaristii ar trebui sa mai arda cateva becuri si sa mai consume o calimara de cerneala pentru a veni cu o poveste mai credibila pentru el, care sa-i justifice prezenta remarcabila, si care, de ce nu, sa scoata si mai mult la iveala potentialul acestui mare actor care ii da viata.
Ar trebui sa vorbesc putin si despre actiune. Revenind la Michael & Co (ar trebui sa le puna un nume, deoarece este obositor sa enumeri numele tuturor), acestia identifica un consul turc pe filmuletul facut de Michael. Ii dau de urma, doar pentru a descoperi ca sotia acestuia (probabil) , Lisa, este detinatoarea de drept a cardului. Nicio problema cu ea, inafara faptului ca era pazita de trei membri ai Companiei. De mentionat ca aceasta Lisa se intalneste cu Pad Man, care o avertizeaza sa paraseasca orasul cand cifra (acea misterioasa cifra vehiculata in episoadele anterioare) va fi 15000. Michael si Lincoln incep sa o spioneze, doar pentru a avea placuta surpriza de a da peste T-Bag. Dupa ce ii aplica o corectie si incearca sa afle unde este carnetul lui Whistler, acesta reuseste sa fuga. Michael afla despre Lisa ca urmeaza sa fie prezenta la o cina de binefacere pentru Asociatia Pazitorilor Legii, denumita "Eagles and Angels". Intre timp, Jasper, fost angajat al companiei, care acum lucra cu Self, este ucid de Wyatt. Si asa se naruie toate sperantele detectivului de a descoperi cladirea un putea fi activat Scylla. Dupa ce reusesc sa fure niste uniforme, Michael, Linc si Alex se deghizeaza si "ajung" la cina. M-as fi asteptat la niste legitimari? Incercare lui Michael de a fura informatiile de pe card esueaza, intrucat are marea inspiratie de a pune acel dispozitiv inventat de Roland sub masa Lisei, cand putea sa stea pur si simplu aproape de ea. Era o cina prin care se comemorau niste ofiteri cazuti la datorie. Nu era o nunta, sa stai la masa, sa mananci si sa bei. Dar cazul propus de mine ar fi fost prea simplu, iar scenaristii nu ar fi avut cu ce sa umple restul de 20 de minute ale episodului.
Sara, intre timp, afla despre moartea prietenului ei, Bruce. Cum era de asteptat, este extrem de indurerata. Insa nu pot sa nu remarc stangacia scenaristilor si a actritei, care face un rol slab, deloc convingator. Psihic la pamant, Sara pleaca din sediu si se duce intr-un bar, pentru a-si ineca amarul intr-un pahar, doua. Profitand de starea ei, un betiv ii fura cardul, care era pe numele Bruce Bennett, si il foloseste. Motiv suficient ca Wyatt sa fie in 5 minute in bar, intreband de Sara. Sincer sa fiu, am regretat mult cand scenaristii (impreuna cu producatorii) au ucis-o pe Sara in sezonul 3. Vazand insa prestatia ei din aceste patru episoade, precum si rolul nul pe care il joaca in economia desfasurarii serialului, ma tem ca mai bine o lasau moarta. Este o demonstratie clara ca unele greseli din trecut nu pot fi indreptate.
In acest episod ne reintalnim cu Gretchen, care era torturata (indirect) de Wyatt, in speranta ca stia ceva ce putea fi util Companiei. Lisa primeste telefonul de la Pad Man, care ii confirma cifra, si da buzna sa plece. Michael reuseste sa copieze continutul cardului, insa cu pretul unei crime, comise de Bellick, in incercarea de a-l salva pe Lincoln. Ramasi fara omul de legatura al lui Donald Self, Michael ii propune acestuia sa-l ia pe T-Bag sa-i ajute, intrucat acele coordonate despre care s-a tot vorbit erau pe carnetel. Deci foarte probabil T-Bag se va realatura gastii. Dintr-un motiv ce mi-e neclar, Roland incepe sa-i joace pe la spate pe ceilalti, ascunzandu-le informatii si incercand sa faca o alianta cu Bellick.
Sunt curios ce se va intampla acum, cand avea cifra 15000 confirmata. Am niste banuieli, insa nu ma risc sa dau un diagnostic. Timpul le va rezolva pe toate. Interesant de vazut cum se vor descurca eroii nostri cu Wyatt, acel Hitman de 1,90 m si 100 kg, cum ne este descris, care ii sufla in ceafa Sarei.
In concluzie, un episod mediocru, sub cel anterior, insa clar peste primele doua. Nu s-au mai facut greseli majore de aceasta data (poate doar unele prestatii), insa nici nu s-a lucrat prea mult pentru a depasi asteptarile fanilor. Cred ca o problema cu acest sezon este numarul de personaje, care este prea mare, si pentru care cele 43 de minute nu permit o intercalare de replici, astfel incat fiecare personaj sa poate lua parte la actiune si sa poata iesi in evidenta prin aportul adus episodului. Dar ramane intotdeauna episodul urmator, care, cine stie, poate va salva ziua!
